Site ACRRO

"Restaurarea identitatii"

Membrii Fondatori

Directionare 2 la suta

Articole:
În conformitate cu rezoluţia ICOM din 2008, restaurarea este definită ca ansamblul de măsuri întreprinse direct asupra bunului cultural (adus în stare stabilă) în scopul îmbunătăţirii înţelegerii, evaluării, utilizării acestuia. Intervenţia se fundamentează  ştiinţific şi se realizează prin prisma principiilor generale de restaurare (regăsite şi în legislaţia românească, vezi www.cultura.ro/legislaţie), faza meşteşugărească fiind depăşită. Fiecare bun cultural este considerat unicat şi chiar dacă intervenţiile respectă anumite rigori, totuşi, restaurarea nu este o activitate standardizabilă. În România, restaurarea este efectuată de personal specializat, atestat de către Ministerul Culturii.
Restauratorul trebuie să posede abilităţi tehnice şi artistice susţinute de un bogat bagaj informaţional din multiple domenii conexe. Intervenţia se efectuează  după diagnosticarea  riguroasă a stări de degradare, ceea ce implică examinarea obiectelor şi interpretarea rezultatelor.  Cunoştinţele de etiopatologie a bunurilor culturale şi chimie a  materialelor şi a substanţelor,  stăpânirea tehnicilor de examinare şi de documentare continuă, spiritul de observaţie şi discernământul, coroborate cu stăpânirea tehnologiei de restaurare pot fi garanţia unei intervenţii optime. Documentaţia fotografică, rezultatele examinărilor/analizelor, intervenţiile efectuate sunt reunite/consemnate în documentaţia aferentă bunului cultural (dosarul de restaurare).
Restaurarea se efectuează pe domenii (structuri materiale): ceramică, sticlă, porţelan, piatră, piele, metal, textile, pictură tempera şi sculptură policromă, pictură ulei, lemn/mobilier, os, hârtie/carte (cu legătorie carte), grafică, specimene de istorie naturală şi taxidermie.
Bunurile de valoare de tezaur sunt restaurate de către experţi în structura materială respectivă.

Traducere


Acces Membrii