Site ACRRO

"Restaurarea identitatii"

Membrii Fondatori

Directionare 2 la suta

Osul şi cornul se întâlnesc ca structuri materiale ale artefactelor decorative, a unor obiecte utile (ace de cusut, aplice de curele, nasturi, piepteni, unelte) exponate taxidermice, inventare de  morminte arheologice, elemente decorative.

Patină

 

Miner de cuţit



În alcătuirea acestor două structuri intră: componenţi anorganici (fosfaţi de calciu, carbonaţi de calciu, de sodiu, de magneziu, florură de calciu) şi componenţi organici (oseina).  În principal, prezenţa componentei organice determină degradarea.
Fie din cauze externe , fie din cauze interne, nu există materiale care să nu suporte alterări. Toate aceste „metamorfoze” au loc în corelare cu mediul înconjurător, natura şi mobilitatea parametrilor ce-l caracterizează. În principiu fiecare schimbare de mediu constituie un „atentat” la starea de echilibru relativ stabilit în timp de către artefact/patrimoniul cultural material.

Piaptăn (Cetatea Oradea)


Noile condiţii la care este expus determină un „răspuns” , respectiv modificări care să conducă la o nouă stare de echilibru relativ Artefactul/patrimoniul cultural material va suporta o serie de modificări (care pot fi sau nu, sesizate vizual) dinspre exterior spre interiorul lui. Aceste modificări pot conduce în ultimă instanţă la pierderea formei şi a integrităţii materiale, la distrugerea completă. Alterările/degradările  sunt caracteristice fiecărei structuri materiale, fiecărui artefact şi este rezultatul dinamicii impactului cu agenţii mediului.

Componenta organică se prezintă sub forma a două ţesuturi osoase, unul compact (în pătura exterioară a oaselor late şi scurte, în corpul oaselor lungi) şi un altul spongios (în majoritatea pieselor din os).

 


Aplice de pe curea din piele (per. feudală)

În momentul scoaterii din sol, are loc pierderea bruscă a umidităţii, ceea ce conduce la degradarea structurii osoase. Acţiunea asociată a factorilor de mediu (fizici, chimici, biologici) conduc la modificări  manifestate prin schimbări dimensionale, pierderea rezistenţei mecanice, biodegradare (în prezenţă de atac microbiologic). În timpul îngropării îndelungate, în sol umed, ţesutul osos spongios este degradat (hidroliza oseinei, dezintegrare, cristalizarea sărurilor, etc.).

Când structura osului este „sănătoasă”, artefactele au toate şansele să fie păstrate un timp îndelungat. Când provin din mediu umed (ex: săpături arheologice) trebuie avută în atenţie maniera de eliminare a excesului de apă, uscarea rapidă determinând o distrugere ireversibilă. În general, piesele de os/corn, ajung în laborator, cu un grad înaintat de porozitate şi friabilitate.

Prin conservare se intenţionează : a redare forma originală, a consolida materialul osos, a obtura fisurile, crăpăturile.

 

 

Recomandări:

  • măsuri de conservare de urgenţă :

- păstrarea umidităţii artefactelor scoase din medii umede (sol, apă, carst, mlaştini)
- înfăşurare în materiale (cofraje) ce împiedică deformări  provocate de schimbarea microclimatului sau  ruperi în timpul transportării;

  • trecerea treptată a conţinutul de umiditate a bunului cultural material la cel  al mediului de conservare;
  • tratamente specifice de conservare curativă şi restaurare efectuate în spaţii dedicate, după investigarea necesară;
  • expunerea, păstrarea în condiţii conforme normelor de conservare;
  • intervenţiile să fie efectuate de personal calificat.

 

 

Traducere


Acces Membrii