Site ACRRO

"Restaurarea identitatii"

Membrii Fondatori

Directionare 2 la suta

Conform rezoluţiei ICOM-CC din 2008 () conservarea preventivă este definită prin ansamblul de măsuri şi acţiuni având ca obiectiv evitarea şi minimalizarea deteriorărilor şi pierderilor bunului cultural. Măsurile sunt indirecte, nu interacţionează cu structura materială a bunului în cauză. Ele, măsurile, acţionează în ambientul bunurilor cultuale pentru a asigura expunerea, depozitarea, manipularea, ambalarea, transportul, securitatea lor. Asigurarea microclimatului corespunzător structurilor materiale din alcătuirea bunurilor, formarea şi informarea personalului dar şi sensibilizarea publicului sunt şi ele  componente ale conservării preventive.
Conservarea preventivă, conservarea curativă şi restaurarea sunt ipostaze ale conservării-restaurării. Noţiunea de conservare curativă a cunoscut amploare şi contur în ultimele cinci decenii  Dacă în 1975, în cursul organizat de ICOM „Prevenire în muzee” erau prezentaţi patru agresori (microclimatul, iluminatul, furtul şi focul), după cincisprezece ani, prin contribuţia participanţilor (peste 250 din 38 de ţări) s-a ajuns la definirea unui tablou cu 60 de agresori riguros identificaţi (cu prezentarea modalităţii de agresiune) şi strategii pentru planuri de conservare preventivă.
Organizarea de conferinţe internaţionale (Paris,1992, Otawa,1994…) şi publicarea volumelor lucrărilor susţinute, precum şi realizarea unor proiecte de anvergură („Prevenire în muzeele africane” (PREMA, 1985-1999), „Delta”, plan naţional de salvare a colecţiilor din Olanda, „Media Save Art”, proiect  de informare şi sensibilizare a publicului larg privind fragilitatea a bunurilor culturale  (lansat în 1998 de ICOM)), crearea de grupe de lucru ( în cadru ICOM CC), sunt dovada structurării şi recunoaşterii conceptului de conservare curativă.

Traducere


Acces Membrii